Istoria Gentilor cu Margele

De-a lungul timpului, a fost la fel de mica ca un pachet de carti de joc si la fel de mare ca o geanta de voiaj; la fel de fina ca si catifeaua si la fel de tare ca si bachelita. A fost tricotata, crosetata, brodata, impodobita cu margele si cu modele in relief; agatata de curele, trecuta peste degete si atarnate pe umeri. Si, intr-o forma sau alta a fost printre noi inca din timpul Cruciadelor.

Avand multe nume, este un accesoriu din moda purtat atat de femei cat si de barbati inca din Evul Mediu: portmoneul, poseta , geanta de mana, servieta.

Dar, dintre toate gentile care au crescut si scazut in popularitate de-a lungul anilor, probabil niciuna nu si-a castigat locul sau in moda sau nu a fost atat de ravnita de colectionari ca mica geanta cu margele.

Gentile cu margele, fie lucrate manual , fie confectionate cu masini automate au fost la moda in America de Nord mai bine de 200 de ani si in Europa pentru mult mai mult timp.

La sfarsitul anilor 1300 , poetul englez Geoffrey Chaucer a descris o astfel de geanta in volumul “The Miller's Tale”- o poveste de dragoste intre un student la Oxford si sotia unui tamplar. Despre personajul feminin el a scris: “ De cureaua ei atarna o geanta de piele , cu ciucuri verzi si margele italienesti. 

Gentile cu margele de la mijlocul secolului 19 erau aproape mereu confectionate cu margele foarte mici si fine – pana la 1000 de margele/inch (2,5 cm) patrat pot fi identificate pe genti datand dinainte de 1850.

Datarea gentilor cu margele, ii pune intr-o dilema pe istoricii de textile, deoarece gentile mai noi sunt adesea facute cu margele mai vechi. De exemplu, margele de la inceputul anilor 1800 este posibil sa fi fost utilizate pentru a decora genti facute in anii 1920. Si in timp ce forma unei genti poate uneori sa furnizeze indicii in legatura cu varsta ei, nici macar acest lucru nu este o dovada sigura. Numai in cazul anumitor raritati, o geanta cu margele, semnata si datata de cel cate a confectionat-o, furnizeaza o dovada sigura …asta daca poti gasi una.

Primele genti cu margele erau de regula tricotate in stil “plasa” si aveau un snur la capat. Au fost numite “reticule”, si au devenit cunoscute ca si “indispensabile” deoarece au dezvoltat o popularitate foarte mare aproape peste noapte. Atat de popular au fost reticulele  , ca au devenit un “must have” pentru domnisoarele la moda din Europa secolului 19 , unde Empress Josephine, cunoscuta la nivel international pentru simtul dezvoltat in ceea ce priveste moda, purta acest tip de geanta tot timpul. Teme romantice, scene pastorale, flora si fauna au devenit teme comune redate pe genti cu cele mai mici margele.

Intre anii 1820 si 1830, gentile cu margele cu rama de metalau intrat in voga. Provenind in pricipal din Franta si Austria ramele erau confectionate din orice , pornind de la un aliaj de cupru-zinc ce facea sa arate ca si aurul pana la carapace de broasca testoasa. Lantisoarele/manerele , adesea confectionate din zale decorative, erau atasate de aceste rame.

La inceputul secolului 20, gentile cu margele au devenit foarte populare. Ramele erau din ce in mai ornamentate – confectionate din aur masiv, argint veritabil, nichel, chihlimbar, fildes, bronz aurit ( un aliaj din cupru si cositor utilizat pentru a imita aurul) , celuloid .

Inceputul secolului 20 a vazut de asemenea , gentile cu margele originare din America devenind un accesoriu foarte popular. Spre deosebire de gentile predecesoare, acestea erau confectionate de regula din piele de caprioara si decorate cu margele colorate si stralucitoare. Tiparele comercializate de companii ca McCall, a permis femeilor din America sa confectioneze gentile acasa, utilizand fierul de calcat pentru lipi tiparele cu design tipic indiano-american. Detaliate pas cu pas, instructiunile privind mestesugul margelatului au fost incluse in cartile cu tipare impreuna cu informatii specifice in ceea ce priveste marimea margelelor, culoarea acestora si numarul de margele necesare din fiecare culoare necesare pentru a confectiona o anumita geanta.